ⓘ Drept jurisprudențial (comun)

                                     

ⓘ Drept jurisprudențial (comun)

Dreptul jurisprudențial sau sistemul de "drept comun" este sistemul juridic dezvoltat pe baza jurisprudenței instanțelor de judecată, spre deosebire de sistemul de "drept civil" care este dezvoltat, cu precădere, de către Parlament și de către Executiv.

În sistemele de "drept comun" dreptul este elaborat și/sau modificat de către judecători: decizia din cadrul unui proces, aflat pe rolul unei instanțe, este luată având în vedere deciziile luate in procese din trecut și aceasta, la rândul ei, afectează dreptul care va fi aplicat în cazurile viitoare. În cazul în care nu există o prevedere care să fie aplicată pentru cazul supus judecății, judecătorii de "drept comun" au autoritatea și responsabilitatea să "creeze drept" prin crearea precedentului. Common-Law a fost sistemul juridic al societății feudale din Anglia în tiparele căruia a fost turnat conținutul unui drept burghez. După expresia lui Bentham, dreptul englez este o "lege creată de către judecători". Deși în zilele noastre locul ocupat de dreptul scris este considerabil, dreptul englez și al multor alte țări anglo-saxone rămâne un drept al precedențelor. Precedentul judiciar reprezintă mecanismul cel mai important în formarea unui astfel de sistem. Acest drept al precedentelor cuprinde cel mai adesea reguli extrem de tehnice și formaliste, accesibile doar specialiștilor, făcute pentru tribunale, iar nu pentru justițiabili. La început de mileniu trei, sistemul de justiție al uneia dintre cele mai importante țări din tradiția anglo-saxonă a dreptului comun - S.U.A. - legislația codificată ca în sistemul civil, continental predomină în raport cu aceea generată de judecători.

                                     

1. Înțelesul Common-Law-ului

Aspectul original al Common-Law -ului este reprezentat de coexistența a trei subsisteme normative, autonome și paralele, care reglementează uneori diferit sau contradictoriu, relațiile sociale: Common-Law în sens restrâns, Equity și Statute-Law. Ele exprimă cele trei izvoare principale ale dreptului englez. Cel mai vechi dintre ele este Common-Law. Acest termen poate fi înțeles prin două accepțiuni. În sens larg este denumit marele sistem de drept de origine engleză. În sens restrâns, termenul indică unul din cele trei izvoare sau subsisteme, dar rămâne cea mai fundamentală parte a dreptului englez.

                                     

2. Dezvoltare

Common-Law provine din commune Iey - legea comună își găsește în cutumele aflate în vigoare înainte de cucerirea normandă și care au fost menținute printr-o declarație a lui Wilhelm Cuceritorul. El reflectă opera de unificare acestor cutume locale într-un drept comun pentru întregul regat englez. După cucerirea normandă exista un mare număr de organe jursdicționale care aplicau fiecare cutume și reglementări diferite. Curtea regală instanța regală reprezenta o jurisdicție de excepție. Cu timpul de aici s-au desprins Curțile regale de Justiție. În secolul al XIII-lea existau trei astfel de curți:

  • Curtea băncii regelui Kings Bench, competentă în materie penală și de tulburare a păcii regelui. Cu timpul diviziunea de competență dintre cele trei Curți a dispărut fiecare din ele dobândind o competență generală.
  • Curtea plângerilor comune Common Pleas, competentă în materia proprietății funciare și a posesiunii imobiliare;
  • Curtea eșichierului Exchequeur, competentă în materie financiară;

Curtea regală funcționa în "circuite" adică se deplasa în fiecare regiune și dispensa dreptatea recunoscând dreptul cutumier local la nivel declarativ dar subminându-l în fapt prin impunerea soluțiilor propriilor ei judecători. Procesul de unificare a integrat astfel o parte din dreptul popular anglo-saxon - de exemplu sistemul cu jurați, rezolvările juridice pe baza de ordalii și practica scoaterii în afara legii adică de sub protecția legii - alături de soluțiile raționale oferite de judecătorii curților regale. După Reformă, sistemul a fost criticat atât pentru includerea rămășițelor cu caracter tribal - gen ordaliile - cât și pentru mecanismul de soluționare bazat pe decizia judecătorului-creator-de-lege și cu valoare de precedent. În secolul al XVIII-lea, Jeremy Bentham relua propunerile reformatorilor din timpul războiului civil, propunând codificarea common law, pentru a "pune astfel capăt manipulărilor și jargonului cvasipreoțesc din justiție." - și un secol mai târziu Max Weber concluziona că "nu poate apărea un sistem legal rațional, cât timp profesia este dominată de cei care o practică al provinciei canadiene Québec, doamna Lise Thibault, folosește "common law", mai precis principiul specific dreptului britanic și încă în vigoare în legislația canadiană numit "Queen can do no wrong" "Regina nu poate face nici un rău" pentru a încerca să scape de urmărire civilă și penală pentru fraudă, delapidare și fals în acte.

                                     

3. Legături externe

  • "The Common Law", de Oliver Wendell Holmes Jr. la Proiectul Gutenberg
  • Historical Laws of Hong Kong Online - University of Hong Kong Libraries, Digital Initiatives
  • The Australian Institute of Comparative Legal Systems
  • The Common Law by Oliver Wendell Holmes Jr.
  • New South Wales Legislation
Free and no ads
no need to download or install

Pino - logical board game which is based on tactics and strategy. In general this is a remix of chess, checkers and corners. The game develops imagination, concentration, teaches how to solve tasks, plan their own actions and of course to think logically. It does not matter how much pieces you have, the main thing is how they are placement!

online intellectual game →